duruit — DURUÍT, dăruituri, s.n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – v. durui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DURUÍT s. v. huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
durăit — DURĂÍT s.n. Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – v. durăi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DURĂÍT s. v. huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime durăít s. n.… … Dicționar Român
hurduitură — HURDUITÚRĂ, hurduituri, s.f. (reg.) Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit1. [pr.: du i ] – Hurdui + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURDUITÚRĂ s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit,… … Dicționar Român
huruială — HURUIÁLĂ, huruieli, s.f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruit1, hurduitură. [pr.: ru ia ] – Hurui + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURUIÁLĂ s. v. huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
huruit — HURUÍT1 s.n. Faptul de a (se) hurui; huruitură, huruială, hurduitură. – v. hurui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURUÍT2, Ă, huruiţi, te, adj. (reg.) Dărâmat, surpat. [var.: huluít, ă adj.] – v. hurui … Dicționar Român
duduitură — DUDUITÚRĂ, duduituri, s.f. Duduit. [pr.: du i ] – Dudui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O duduitură puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie … Dicționar Român
durduit — DURDUÍT s.n. (reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – v. durdui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DURDUÍT s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
durăitură — DURĂITÚRĂ, durăituri, s.f. Durăit. [pr.: ră i ] – Durăi + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DURĂITÚRĂ s. v. huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime durăitúră s. f., g. d … Dicționar Român
durăt — DÚRĂT s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătu ră, duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, trăsnet, trăsnitură, tunet, vuiet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dúrăt … Dicționar Român
uruitură — URUITÚRĂ s.f. v. huruitură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
