Dicționar Român. 2013.
hurduitură — HURDUITÚRĂ, hurduituri, s.f. (reg.) Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit1. [pr.: du i ] – Hurdui + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURDUITÚRĂ s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit,… … Dicționar Român
huruitură — HURUITÚRĂ, huruituri, s.f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [pr.: ru i . – var.: uruitúră s.f.] – Hurui + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURUITÚRĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură,… … Dicționar Român
duduitură — DUDUITÚRĂ, duduituri, s.f. Duduit. [pr.: du i ] – Dudui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O duduitură puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie … Dicționar Român
durduit — DURDUÍT s.n. (reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – v. durdui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DURDUÍT s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
durăt — DÚRĂT s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătu ră, duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, trăsnet, trăsnitură, tunet, vuiet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dúrăt … Dicționar Român
heredie — heredíe1, heredíi, s.f. (reg., înv.) ocupaţie. Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DAR heredíe2, heredíi, s.f. (reg., înv.) huruială. Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
huruit — HURUÍT1 s.n. Faptul de a (se) hurui; huruitură, huruială, hurduitură. – v. hurui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURUÍT2, Ă, huruiţi, te, adj. (reg.) Dărâmat, surpat. [var.: huluít, ă adj.] – v. hurui … Dicționar Român
