Dicționar Român. 2013.
duduit — DUDUÍT s.n. Faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit. – v. dudui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUDUÍT s. 1. v. cutremurare. 2. v. bubuitură. 3. v. hu ruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
duduitură — DUDUITÚRĂ, duduituri, s.f. Duduit. [pr.: du i ] – Dudui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O duduitură puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie … Dicționar Român
huruitură — HURUITÚRĂ, huruituri, s.f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [pr.: ru i . – var.: uruitúră s.f.] – Hurui + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURUITÚRĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură,… … Dicționar Român
