durduire

durduire
DURDUÍ, pers. 3 dúrduie, vb. IV. (reg.) 1. intranz. A dudui (2), a hurui. 2. tranz. fact. A zgudui, a cutremura. – cf. d u d u i .
Trimis de ana_zecheru, 11.03.2009. Sursa: DEX '98

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”