- vuiet
- VÚIET, vuiete, s.n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mişcare sau în vibraţie; vâjâit, muget, freamăt, foşnet, huiet. ♦ spec. Zgomot înfundat, produs prin detunări repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o maşină în acţiune; huruit. ♦ spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (înv.) Zvon, ştire; veste. 4. (Rar) Ecou.[pr.: vu-iet] – Vui + suf. -et.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VUIÉT s. 1. v. bubuitură. 2. v. şuierat. 3. v. agitaţie. 4. v. zgomot. 5. v. hărmălaie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevúiet s. n., pl. vúieteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVÚIET vuiete n. 1) Zgomot puternic şi prelung produs de diferite obiecte (la funcţionare, cădere, lovire, rupere etc.). vuiet de clopot. vuiet de tractor. 2) Agitaţie zgomotoasă; învălmă-şeală gălăgioasă; zarvă; vâlvă. 3) rar Efect produs de ceva asupra cuiva; ecou; răsunet; rezonanţă. /a vui + suf. vuietetTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.