zgomot

zgomot
ZGÓMOT, zgomote, s.n. 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ♢ expr. A face zgomot = a produce senzaţie, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbaţie sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lăţime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu şi uniform într-un domeniu de frecvenţe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din scr. glomot.
Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98

ZGÓMOT, zgómote, s.n. zgomot (din slovac. gomot, scr. glomot; dublat de gomon)
Trimis de tavi, 01.11.2007. Sursa: DER

Zgomot ≠ linişte, tăcere
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ZGÓMOT s. 1. (înv. şi reg.) sunet. (zgomot de frână.) 2. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, vuiet. (Ce zgomot se aude?) 3. v. balamuc.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ZGÓMOT s. v. senzaţie, vâlvă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

zgómot s. n., pl. zgómote
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ZGÓMOT zgomote n. Sunet sau amestec de sunete puternice, nearmonioase, recepţionate ca ceva neplăcut, supărător. ♢ A face zgomot a face vâlvă; a stârni interesul. /< sb. glomot
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • zgómot — s. n., pl. zgómote …   Romanian orthography

  • dudui — DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. intranz. (Despre motoare, maşini etc.; p. ext. despre ateliere,… …   Dicționar Român

  • zgomotos — ZGOMOTÓS, OÁSĂ, zgomotoşi, oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Zgomot + suf. os. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZGOMOTÓS adj. gălăgios, tumultuos, turbulent. (O ceată zgomotosoasă;… …   Dicționar Român

  • bubui — BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat şi puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • detonaţie — DETONÁŢIE, detonaţii, s.f. Explozie; zgomot produs de o explozie. – Din fr. détonation. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DETONÁŢIE s. 1. v. explozie. 2. v. bubuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  detonáţie s …   Dicționar Român

  • vuiet — VÚIET, vuiete, s.n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mişcare sau în vibraţie; vâjâit, muget, freamăt, foşnet, huiet. ♦ spec. Zgomot înfundat, produs prin detunări repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ spec. Zgomot produs… …   Dicționar Român

  • clefăi — CLEFĂÍ, cléfăi, vb. IV. 1. A mânca urât şi cu zgomot; a plescăi, a clefeti. 2. intranz. A deschide şi a închide gura plescăind. ♦ fig. A vorbi repede, nedesluşit, articulând prost cuvintele. 3. intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând… …   Dicționar Român

  • freamăt — FREÁMĂT, freamăte, s.n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mişcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înnăbuşite sau nedesluşite. ♦ Zgomot, larmă. 2. fig. Fior, înfiorare. [var.: (reg.) hreámăt s.n.] – Din lat. fremitus… …   Dicționar Român

  • murmur — MÚRMUR, murmure, s.n. 1. Succesiune de sunete (slab şi monoton articulate), de cuvinte rostite încet şi neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuială. ♦ p. anal. Zgomot surd şi continuu produs de un motor sau de o maşină în acţiune; zumzet,… …   Dicționar Român

  • pufni — PUFNÍ, pufnesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre fiinţe) A expira pe nări cu zgomot, scurt şi sacadat (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulţumirii). ♢ expr. A pufni în (sau de) râs sau (tranz.) a l pufni pe cineva râsul = a izbucni într un râs brusc… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”