- freamăt
- FREÁMĂT, freamăte, s.n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mişcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înnăbuşite sau nedesluşite. ♦ Zgomot, larmă. 2. fig. Fior, înfiorare. [var.: (reg.) hreámăt s.n.] – Din lat. fremitusTrimis de gall, 02.12.2008. Sursa: DEX '98FREÁMĂT s. 1. v. agitaţie. 2. v. foşnet. 3. şuierat, vâjâit, (fig.) geamăt. (freamătul vântului.) 4. v. zgomot. 5. fior, înfiorare. (Un freamăt trece prin mulţime.) 6. palpitare, palpitaţie, pulsaţie, trepidaţie. (freamătul vieţii.)Trimis de siveco, 08.04.2009. Sursa: Sinonimefreámăt s. n. (sil. frea-), pl. freámăteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFREÁMĂT freamăte n. 1) Zgomot uşor şi monoton produs de unele fenomene naturale (frunze, valuri etc). freamătul codrului. 2) Zgomot surd şi confuz de voci; murmur; rumoare. 3) fig. Emoţie puternică cauzată de o zguduire nervoasă; fior. /<lat. fremitusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfreámăt (-émete), s.m. – 1. Înfiorare, fior. – 2. Murmur, zvon. – 3. Zgomot, rumoare. – var. (Mold.) hreamăt. lat. frĕmĭtus (Puşcariu 645; Candrea-Dens., 636; REW 3492; DAR; Byck-Graur, BL, I, 19), cf. it., sp., port. (frémito), v. fr. friente, gal. fremido. – Der. fremăta, vb. (a se înfiora; a vibra), care ar putea reprezenta şi lat. frĕmĭtāre (Puşcariu 646), cf. v tosc. fremitare, cors. frumita "a necheza"; fremătător, adj. (agitat, care freamătă).Trimis de blaurb, 02.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.