şopot — ŞÓPOT, şopote, s.n. 1. Zgomot uşor produs de curgerea apei, de bătaia vântului, de frunze etc. 2. Zgomot de glasuri care şoptesc; p. ext. vorbire în şoaptă. ♢ loc. adj. şi adv. În şopot = în şoaptă, pe şoptite. – Din sl. šĩpŭtŭ. Trimis de… … Dicționar Român
şopoti — ŞOPOTÍ, şopotesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. intranz. şi tranz. A vorbi în şoaptă, a schimba vorbe în şoaptă; a şopti. – Din şopot. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞOPOTÍ … Dicționar Român
şopti — ŞOPTÍ, şoptesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în şoaptă. ♢ loc. adv. Pe şoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alţii); a sufla. ♦ fig. A murmura, a… … Dicționar Român
şopăi — ŞOPĂÍ, şopăiesc, vb. IV. intranz. (fam.) A vorbi cu cineva în şoaptă; a şopti, a şuşoti. ♢ loc. adv. Pe şopăite = în şoaptă. – Şopa + suf. ăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞOPĂÍ vb. v … Dicționar Român
şuşoti — ŞUŞOTÍ, şuşotesc, vb. IV. intranz. 1. A vorbi încet, în şoaptă; a şopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi în taină. 2. (Despre ape, frunze etc.; la pers. 3) A produce un zgomot uşor şi uniform; a şopti. [var.: şoşotí vb. IV] – Formaţie… … Dicționar Român
murmur — MÚRMUR, murmure, s.n. 1. Succesiune de sunete (slab şi monoton articulate), de cuvinte rostite încet şi neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuială. ♦ p. anal. Zgomot surd şi continuu produs de un motor sau de o maşină în acţiune; zumzet,… … Dicționar Român
şopa — ŞÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbeşte în şoaptă. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 şópa şópa (şópa, şópa) interj. Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Dicţionar ortografic ŞÓPA… … Dicționar Român
şoptitor — ŞOPTITÓR, OÁRE, şoptitori, oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbeşte în şoaptă, care şopteşte; (despre glasul, vorba cuiva) încet, şoptit2. – Şopti + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şoptitór adj. m., pl.… … Dicționar Român
şopăială — ŞOPĂIÁLĂ, şopăieli, s.f. (fam.) Faptul de a şopăi; şoaptă. [pr.: pă ia ] – Şopăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞOPĂIÁLĂ s. v. şoaptă, şuşoteală, şuşotit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime şopăiálă … Dicționar Român
şopăite — ŞOPĂÍTE formă verbală în loc. adv. v. ŞOPĂI. (fam.) A vorbi cu cineva în şoaptă; a şopti, a şuşoti. ♢ loc. adv. Pe şopăite = în şoaptă. [DEX 98] Trimis de gall, 10.03.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român