şoaptă

şoaptă
ŞOÁPTĂ, şoapte, s.f. 1. Vorbire cu voce înceată, şoptire; p. ext. vorbă sau comunicare rostită pe şoptite. ♢ loc. adj. şi adv. În şoaptă = încet, în taină, abia auzit. ♦ Murmur de glasuri care şoptesc; fig. susur, freamăt, şopot. 2. (La pl.) Calomnii, bârfeli, clevetiri. – Din şopti (derivat regresiv).
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Şoaptă ≠ strigăt, ţipăt
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ŞOÁPTĂ s. 1. şuşoteală, şuşotit, (pop.) şopăcăială, şopăială, şopăit, (reg.) şoporoială, şoşoneală, şoşot, (prin Olt. şi Munt.) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. şi Mold.) şopot. (Se aude o şoaptă nedesluşită de glasuri.) 2. v. calomniere. 3. v. foşnet. 4. v. clipocit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

şoáptă s. f., g.-d. art. şoáptei; pl. şoápte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞOÁPT//Ă şoaptăe f. 1) Vorbire rostită cu voce înceată. 2) fig. Zgomot continuu, uşor şi monoton, produs de unele fenomene ale naturii (frunze, izvoare etc.); freamăt; murmur. şoaptăa pădurii. 3) la pl. Vorbe răuvoitoare; bârfeli. /v. a şopti
Trimis de siveco, 03.01.2007. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • şopot — ŞÓPOT, şopote, s.n. 1. Zgomot uşor produs de curgerea apei, de bătaia vântului, de frunze etc. 2. Zgomot de glasuri care şoptesc; p. ext. vorbire în şoaptă. ♢ loc. adj. şi adv. În şopot = în şoaptă, pe şoptite. – Din sl. šĩpŭtŭ. Trimis de… …   Dicționar Român

  • şopoti — ŞOPOTÍ, şopotesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. intranz. şi tranz. A vorbi în şoaptă, a schimba vorbe în şoaptă; a şopti. – Din şopot. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞOPOTÍ …   Dicționar Român

  • şopti — ŞOPTÍ, şoptesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în şoaptă. ♢ loc. adv. Pe şoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alţii); a sufla. ♦ fig. A murmura, a… …   Dicționar Român

  • şopăi — ŞOPĂÍ, şopăiesc, vb. IV. intranz. (fam.) A vorbi cu cineva în şoaptă; a şopti, a şuşoti. ♢ loc. adv. Pe şopăite = în şoaptă. – Şopa + suf. ăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞOPĂÍ vb. v …   Dicționar Român

  • şuşoti — ŞUŞOTÍ, şuşotesc, vb. IV. intranz. 1. A vorbi încet, în şoaptă; a şopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi în taină. 2. (Despre ape, frunze etc.; la pers. 3) A produce un zgomot uşor şi uniform; a şopti. [var.: şoşotí vb. IV] – Formaţie… …   Dicționar Român

  • murmur — MÚRMUR, murmure, s.n. 1. Succesiune de sunete (slab şi monoton articulate), de cuvinte rostite încet şi neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuială. ♦ p. anal. Zgomot surd şi continuu produs de un motor sau de o maşină în acţiune; zumzet,… …   Dicționar Român

  • şopa — ŞÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbeşte în şoaptă. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 01.05.2004. Sursa: DEX 98  şópa şópa (şópa, şópa) interj. Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  ŞÓPA… …   Dicționar Român

  • şoptitor — ŞOPTITÓR, OÁRE, şoptitori, oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbeşte în şoaptă, care şopteşte; (despre glasul, vorba cuiva) încet, şoptit2. – Şopti + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  şoptitór adj. m., pl.… …   Dicționar Român

  • şopăială — ŞOPĂIÁLĂ, şopăieli, s.f. (fam.) Faptul de a şopăi; şoaptă. [pr.: pă ia ] – Şopăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞOPĂIÁLĂ s. v. şoaptă, şuşoteală, şuşotit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  şopăiálă …   Dicționar Român

  • şopăite — ŞOPĂÍTE formă verbală în loc. adv. v. ŞOPĂI. (fam.) A vorbi cu cineva în şoaptă; a şopti, a şuşoti. ♢ loc. adv. Pe şopăite = în şoaptă. [DEX 98] Trimis de gall, 10.03.2008. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”