- şoptitor
- ŞOPTITÓR, -OÁRE, şoptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbeşte în şoaptă, care şopteşte; (despre glasul, vorba cuiva) încet, şoptit2. – Şopti + suf. -tor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98şoptitór adj. m., pl. şoptitóri; f. sg. şi pl. şoptitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞOPTITÓR şoptitoroáre (şoptitoróri, şoptitoroáre) Care şopteşte; care vorbeşte în şoaptă. /a şopti + suf. şoptitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.