- şopti
- ŞOPTÍ, şoptesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în şoaptă. ♢ loc. adv. Pe şoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alţii); a sufla. ♦ fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. šĩpŭtati, bg. şeptja.Trimis de LauraGellner, 01.05.2004. Sursa: DEX '98A şopti ≠ a răcni, a striga, a ţipaTrimis de siveco, 19.02.2008. Sursa: AntonimeŞOPTÍ vb. 1. a şuşoti, (pop.) a şopăcăi, a şopăi, a şuşui, (reg.) a şoşoni, (prin Olt. şi Munt.) a pupui, (prin Olt.) a şoporoi, (Transilv. şi Mold.) a şopoti. (Nu ştiu ce au şopti.) 2. a murmura. (A şopti ceva pe care nu l-am înţeles.) 3. a-i sufla, (fig.) a-i strecura. (I-a şopti ceva la ureche.) 4. v. afirma. 5. v. clipoci. 6. v. foşni.Trimis de siveco, 19.02.2008. Sursa: Sinonimeşoptí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şoptésc, imperf. 3 sg. şopteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şopteáscăTrimis de siveco, 07.01.2005. Sursa: Dicţionar ortograficA Şopt//Í şoptiésc 1. intranz. A vorbi în şoaptă. ♢ şopti în barbă a murmura ceva în şoaptă, ca pentru sine. 2. tranz. A comunica cu voce înceată (ca să nu audă alţii); a sufla. şopti la examene. /<sl. šuptati, bulg. šeptjaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ŞOPT//Í se şoptiésc intranz. A vorbi încet unul cu altul (punând la cale ceva). /<sl. šuptati, bulg. šeptjaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.