Dicționar Român. 2013.
şoaptă — ŞOÁPTĂ, şoapte, s.f. 1. Vorbire cu voce înceată, şoptire; p. ext. vorbă sau comunicare rostită pe şoptite. ♢ loc. adj. şi adv. În şoaptă = încet, în taină, abia auzit. ♦ Murmur de glasuri care şoptesc; fig. susur, freamăt, şopot. 2. (La pl.)… … Dicționar Român
şoptit — ŞOPTÍT1 s.n. Şoptire. – v. şopti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞOPTÍT2, Ă, şoptiţi, te, adj. (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) în şoaptă, încet. – v. şopti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
