- şuşoti
- ŞUŞOTÍ, şuşotesc, vb. IV. intranz. 1. A vorbi încet, în şoaptă; a şopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi în taină. 2. (Despre ape, frunze etc.; la pers. 3) A produce un zgomot uşor şi uniform; a şopti. [var.: şoşotí vb. IV] – Formaţie onomatopeică. cf. fr. c h u c h o t e r.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŞUŞOTÍ vb. 1. v. şopti. 2. v. clipoci. 3. v. foşni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşuşotí vb., ind. prez. 1 sg. şi3 pl. şuşotésc, imperf. 3 sg. şuşoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şuşoteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ŞuŞot//Í şuşotiésc intranz. 1) A face schimb de informaţii pe şoptite. 2) rar (despre ape, frunze etc.) A produce un zgomot specific, uşor şi monoton. /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŞUŞOTÍ vb. IV. intr. 1. A vorbi încet, în şoaptă; a şopti la ureche. 2. (Despre ape) A produce un zgomot lin şi uniform. [var. şoşoti vb. IV. / < fr. chuchoter].Trimis de LauraGellner, 27.05.2007. Sursa: DNŞUŞOTÍ vb. intr. 1. a vorbi în şoaptă; a şopti la ureche. 2. (despre ape, frunze) a produce un zgomot lin şi uniform. (< fr. chuchoter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.