ciuciui

ciuciuí, ciuciuiésc, vb. IV refl. (reg.) a vorbi încet unul la urechea altuia.

Trimis de blaurb, 21.11.2008. Sursa: DAR



ciuciuí (-uésc, -ít), vb. – A şopti, a şuşoti. Creaţie expresivă, cf. sl. čučati (Berneker 161), sp. chuchear, şi şoşoi, şuşui. – Der. ciuciur, s.n. (izvor, şuvoi), cf. bg. čučur "canal de scurgere, ţeavă de canalizare a apei" (Scriban, Conv. lit., XLIV, 1003); ciuciurău, s.n. (corn mic).

Trimis de blaurb, 21.11.2008. Sursa: DER