bubuit — BUBUÍT s.n. Faptul de a bubui; zgomot înfundat şi puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură. – v. bubui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUBUÍT s. v. bubuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
bubui — BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat şi puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
bubuire — BUBUÍRE, bubuiri, s.f. (Rar) Bubuit. – v. bubui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUBUÍRE s. v. bubuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bubuíre s. f., g. d. art. bubuírii; pl … Dicționar Român
detonaţie — DETONÁŢIE, detonaţii, s.f. Explozie; zgomot produs de o explozie. – Din fr. détonation. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETONÁŢIE s. 1. v. explozie. 2. v. bubuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime detonáţie s … Dicționar Român
detunare — DETUNÁRE, detunări, s.f. Acţiunea de a detuna (1) şi rezultatul ei; bubuit, detunătură. – v. detuna. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETUNÁRE s. v. bubuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime detunáre s. f., g. d … Dicționar Român
detunat — DETUNÁT, Ă, detunaţi, te, adj. (Rar) Lovit de trăsnet; trăsnit. – v. detuna. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETUNÁT adj. trăsnit. (Copac detunat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime DETUNÁT s. v. bubuitură. Trimis … Dicționar Român
detunet — DETÚNET, detunete, s.n. (Rar) Detunătură. – Detuna + suf. et. (după tuna – tunet). Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detună tură, duduit, duduitură, trăsnet … Dicționar Român
detunătură — DETUNĂTURĂ, detunături, s.f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. ătură. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETUNĂTÚRĂ s. v. bubuitură. Trimis de … Dicționar Român
duduit — DUDUÍT s.n. Faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit. – v. dudui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUDUÍT s. 1. v. cutremurare. 2. v. bubuitură. 3. v. hu ruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
duduitură — DUDUITÚRĂ, duduituri, s.f. Duduit. [pr.: du i ] – Dudui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O duduitură puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie … Dicționar Român
