- bubuitor
- BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BUBUITÓR adj. detunător, tunător. (Explozie bubuitoroare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebubuitór adj. m. (sil. -bu-i-), pl. bubuitóri; f. sg. şi pl. bubuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBUBUIT//ÓR bubuitoroáre (bubuitoróri, bubuitoroáre) Care bubuie; producător de bubuituri. [Sil. -bu-i-] /a bubui + suf. bubuitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.