detuna

detuna
DETUNÁ, detun, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna. ♦ tranz. (Rar) A face să răsune. 2. intranz. fig. (Despre oameni) A-şi manifesta mânia în mod zgomotos. 3. intranz. şi tranz. (La pers. 3) A trăsni. 4. tranz. (Adesea fig.) A zdrobi, a nimici; a nărui. – lat. detonare.
Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98

DETUNÁ vb. 1. v. bubui. 2. v. trăsni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

detuná vb., ind. prez. 3 sg. detúnă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DETUNÁ detún 1. intranz. 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a trăsni. 2) A produce un zgomot puternic; a se auzi un vuiet mare; a bubui; a trăsni. 3) (despre arme de foc) A se descărca cu zgomot; a bubui; a trăsni. 2. tranz. 1) (persoane, lucruri) A lovi trăsnetul; a trăsni; a fulgera. 2) fig. (persoane, animale etc.). A face să nu mai existe; a şterge de pe faţa pământului; a nimici; a prăpădi. /<lat. detonare
Trimis de siveco, 09.06.2007. Sursa: NODEX

detuná (detún, detunát), vb. – 1. A fulgera, a cădea trăznetul pe un obiect. – 2. A dărîma, a nărui, a doborî. – 3. A exploda. lat. detǒnāre (Puşcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede că este vorba despre o formaţie neol., ceea ce nu este adevărat decît pentru ultimul sens al cuvîntului rom.; de altfel, este cuvînt tradiţional şi cu desăvîrşire popular. – Der. detunătură, s.f. (trăznet); detunător, adj. (bubuitor); detunător, s.n. (mecanism care provoacă explozia), din fr. détonateur. cf. tuna şi toponimul Detunata.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • trăsni — TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. intranz. impers. şi unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ♢ expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neaşteptat. (intranz.) A i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.)… …   Dicționar Român

  • detunător — DETUNĂTÓR, OÁRE, detunător, oare, adj., s.n. 1. adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. s.n. Partea dindărăt a ţevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartuşului. – Detuna + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • răzbubui — RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz + bubui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂZBUBUÍ… …   Dicționar Român

  • detunare — DETUNÁRE, detunări, s.f. Acţiunea de a detuna (1) şi rezultatul ei; bubuit, detunătură. – v. detuna. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DETUNÁRE s. v. bubuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  detunáre s. f., g. d …   Dicționar Român

  • detunet — DETÚNET, detunete, s.n. (Rar) Detunătură. – Detuna + suf. et. (după tuna – tunet). Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DETÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detună tură, duduit, duduitură, trăsnet …   Dicționar Român

  • detunătură — DETUNĂTURĂ, detunături, s.f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. ătură. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DETUNĂTÚRĂ s. v. bubuitură. Trimis de …   Dicționar Român

  • bubui — BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat şi puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • detunat — DETUNÁT, Ă, detunaţi, te, adj. (Rar) Lovit de trăsnet; trăsnit. – v. detuna. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DETUNÁT adj. trăsnit. (Copac detunat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  DETUNÁT s. v. bubuitură. Trimis …   Dicționar Român

  • fulgera — FULGERÁ, fúlger, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere în atmosferă. ♢ expr. A tuna şi a fulgera = (despre oameni; şi la pers. 1) a face scandal; a trânti şi a bufni. 2. intranz. fig. A scânteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ♦… …   Dicționar Român

  • pocni — POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. intranz. A răsuna cu un zgomot scurt şi sec; a detuna. ♦ (Despre uşi, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere şi cu zgomot. ♦ fig. A izbucni pe neaşteptate, a se declanşa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”