- pocni
- POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. intranz. A răsuna cu un zgomot scurt şi sec; a detuna. ♦ (Despre uşi, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere şi cu zgomot. ♦ fig. A izbucni pe neaşteptate, a se declanşa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). ♢ expr. A-i pocni cuiva fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. tranz. şi intranz. (Adesea fig.) A lovi scurt şi cu putere. ♦ tranz. A lovi drept în ţintă. 3. intranz. A se sparge, a crăpa (cu violenţă şi zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [var.: pocăní vb. IV] – Poc + suf. -(ă)ni.Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX '98POCNÍ vb. 1. a trosni, (reg.) a troscăni. (pocni din pistoale.) 2. a exploda, a plesni. (Ce-a pocni?) 3. v. trosni. 4. a pârâi, a trosni. (Îi pocni încheieturile.) 5. v. plesni. 6. v. lovi. 7. v. sparge.Trimis de siveco, 20.09.2007. Sursa: SinonimePOCNÍ vb. v. crăpa, plesni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepocní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pocnésc, imperf. 3 sg. pocneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pocneáscăTrimis de siveco, 01.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficA POCN//Í pocniésc 1. intranz. 1) A produce un pocnet; a face "poc". pocni din bici. Îi pocniesc oasele. 2) (despre textile, învelişuri etc.) A se rupe parţial (prin întindere); a plesni; a crăpa. 2. tranz. A lovi cu zgomot; a plesni. /poc + suf. pocniniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.