- pocnit
- POCNÍT, pocnituri, s.n. (pop.) Faptul de a pocni. [var.: pocănít s.n.] – v. pocni.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98pocnít s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
pocnit
Look at other dictionaries:
poc — interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesneşte sau crapă, de bătăile (repetate) în uşă etc. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004 … Dicționar Român
pocnitoare — POCNITOÁRE, pocnitori, s.f. 1. Nume dat unor jucării de copii care pocnesc când sunt atinse sau mişcate. 2. Şfichi (la bici). 3. (bot.) Plesnitoare. – Pocni + suf. toare. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98 POCNITOÁRE s. v. petardă … Dicționar Român
pocănit — POCĂNÍT s.n. v. pocnit. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 POCĂNÍT s. v. bocănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pocănít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
