- pocănit
- POCĂNÍT s.n. v. pocnit.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98POCĂNÍT s. v. bocănit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepocănít s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
pocănit
Look at other dictionaries:
bocănit — BOCĂNÍT s.n. Acţiunea de a bocăni şi rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – v. bocăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOCĂNÍT s. 1. bocăneală, bocănitură, pocăneală, pocănit,… … Dicționar Român
bontăneală — BONTĂNEÁLĂ s. v. bocăneală, bocănit, bocă nitură, pocăneală, pocănit, pocănitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bontănitură — BONTĂNITÚRĂ s. v. bocăneală, bocănit, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pocnit — POCNÍT, pocnituri, s.n. (pop.) Faptul de a pocni. [var.: pocănít s.n.] – v. pocni. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 pocnít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
