- pocănire
- POCĂNÍRE s.f. v. pocnire.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98pocăníre s. f., g.-d. art. pocănírii; pl. pocăníriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
pocnire — POCNÍRE, pocniri, s.f. Acţiunea de a pocni. [var.: pocăníre s.f.] – v. pocni. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 POCNÍRE s. 1. v. plesnire. 2. v. spargere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român