trăsni

trăsni
TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. intranz. impers. şi unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ♢ expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neaşteptat. (intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neaşteptată, ciudată, nesăbuită. 2. tranz. şi intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ intranz. fig. A-şi manifesta mânia zgomotos şi cu furie, strigând, vociferând; a tuna şi a fulgera. 3. refl. fig. A înnebuni, a se ţicni. ♦ tranz. şi refl. A (se) ameţi de băutură, a (se) îmbăta. 4. intranz. (Despre arme de foc) A se declanşa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. trĕsnonti.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRĂSNÍ2 vb. IV v. trosni.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRĂSNÍ vb. 1. (met.) a detuna, (reg.) a săgeta, a tuna. (Afară plouă şi trăsni; a trăsni un copac.) 2. v. bubui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

TRĂSNÍ vb. v. aliena, ameţi, apuca, căşuna, chercheli, îmbăta, înnebuni, năzări, sminti, ţicni, turmenta, veni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

trăsní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trăsnésc, 3 sg. trăsnéşte, imperf. 3 sg. trăsneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. trăsneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A TRĂSN//Í trăsniésc 1. intranz. 1) A se produce un trăsnet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a detuna. ♢ A-i trăsni ceva prin cap a-i veni pe neaşteptate o idee (năstruşnică). 2) A produce un zgomot puternic; a detuna; a bubui. 3) fig. (despre persoane) A-şi descărca mânia strigând. 4) (despre arme de foc) A se descărca cu zgomot; a bubui; a detuna. 2. tranz. 1) pop. A face să se trăsnească. 2) (fiinţe, lucruri) A lovi trăsnetul; a detuna; a fulgera. 3) A supune unei lovituri puternice; a izbi cu putere. ♢ A-l trăsni pe cineva prin minte a-i veni o idee neaşteptată. /<sl. trĕsnonti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE TRĂSN//Í mă trăsniésc intranz. pop. fam. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se sminti; a se ţicni; a înnebuni; a se aliena; a se scrânti. 2) A se ameţi de băutură. /<sl. tresnonti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

trăsní (-nésc, -ít), vb. – 1. A detuna, a produce trăsnete. – 2. A pocni, a exploda. – 3. A lovi, a descărca, a izbi. – 4. A-i trece subit prin minte. – Mr. triznés, trizniri. sl. trĕsniti, var. de la trĕsnąti "a percuta" (Cihac, II, 419; Conev 87), cf. sb., cr., slov. tresnuti "a trăsni". – Der. trăsnet, s.n. (descărcare electrică în atmosferă, explozie, bubuitură); trasnaie (var. trăsneală), s.f. (idee ciudată; pandalie; arg., furt prin efracţie); trăsnit, adj. (atins de trăsnet; lovit, fulgerat; aiurit, nebun, ameţit); trăsnitor, adj. (fulminant; s.m., arg., hoţ); paratrăsnet, s.n. (instalaţie împotriva trăsnetelor; arg., tramvai), format după fr. paratonnere.
Trimis de blaurb, 30.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • detuna — DETUNÁ, detun, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna. ♦ tranz. (Rar) A face să răsune. 2. intranz. fig. (Despre oameni) A şi manifesta mânia în mod zgomotos. 3. intranz. şi tranz. (La …   Dicționar Român

  • trăsnit — TRĂSNÍT, Ă, trăsniţi, te, adj. (Adesea substantivat) 1. Lovit, atins de trăsnet. 2. Zănatic, nebun. ♦ Ameţit de băutură; beat. ♦ Năstruşnic, ciudat, extravagant. 3. fig. Afurisit, blestemat, netrebnic. – v. trăsni1. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • tuna — TUNÁ, tun, vb. I. 1. intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. tranz. impers. (reg.; în imprecaţii) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic;… …   Dicționar Român

  • mir — MIR1 s.n. (În loc. adj.) De mir = care nu aparţine clerului; mirean. – Din sl. mirŭ lume . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIR2, miruri, s.n. Untdelemn parfumat şi sfinţit, întrebuinţat la săvârşirea unor ritualuri în biserica… …   Dicționar Român

  • săgeta — SĂGETÁ, săgetez, vb. I. 1. tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ intranz. A arunca săgeţi cu arcul. 2. tranz. fig. A produce sau a simţi o durere fizică vie, ascuţită. ♦ A provoca sau a simţi o emoţie puternică şi bruscă. ♦ A se uita la… …   Dicționar Român

  • trosni — TROSNÍ, trosnesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre lemne şi despre obiecte de lemn; la pers. 3) A produce un zgomot specific prin rupere, izbitură, crăpare, ardere etc.; a crăpa, a pocni, a plesni cu zgomot. 2. (pop.) A pocni, a plesni din bici. 3. A… …   Dicționar Român

  • trăsnaie — TRĂSNÁIE, trăsnăi, s.f. Faptă ieşită din comun, năstruşnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstruşnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. aie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TRĂSNÁIE s. 1. v. poznă. 2. v. năzbâtie.… …   Dicționar Român

  • bubui — BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat şi puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • căpia — CĂPIÁ, căpiez, vb. I. intranz. 1. (Despre ovine şi bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. fig. (fam.) A se scrânti, a se ţicni, a înnebuni. [pr.: pi a] – Din capiu. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebun …   Dicționar Român

  • detraca — DETRACÁ vb. I. refl. (livr.; întrebuinţat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se ţicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”