- detraca
- DETRACÁ vb. I. refl. (livr.; întrebuinţat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se ţicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla, dezechilibra, strica, tulbura, zdrun-cina.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedetracá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 3 sg. detracheázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE DETRA//CÁ pers. 3 se detracacheáză intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se ţicni; a se trăsni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A ieşi din funcţiune (prin uzare sau ca urmare a unui accident); a înceta să funcţioneze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDETRACÁ vb. I. refl. (Rar) A înnebuni, a se sminti, a se ţicni. ♦ (Rar; despre maşini) A se defecta. [< fr. détraquer].Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DNDETRACÁ vb. refl. 1. a înnebuni, a se sminti, a se ţicni. 2. (despre maşini) a se defecta. (< fr. détraquer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.