detraca

detraca: DETRACÁ vb. I. refl. (livr.; întrebuinţat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se ţicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.

Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98

DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla, dezechilibra, strica, tulbura, zdrun-cina.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

detracá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 3 sg. detracheáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE DETRA//CÁ pers. 3 se detracacheáză intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se ţicni; a se trăsni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A ieşi din funcţiune (prin uzare sau ca urmare a unui accident); a înceta să funcţioneze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DETRACÁ vb. I. refl. (Rar) A înnebuni, a se sminti, a se ţicni. ♦ (Rar; despre maşini) A se defecta. [< fr. détraquer].

Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

DETRACÁ vb. refl. 1. a înnebuni, a se sminti, a se ţicni. 2. (despre maşini) a se defecta. (< fr. détraquer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

detracare — DETRACÁRE, detracări, s.f. (livr.) Faptul de a se detraca. – v. detraca. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETRACÁRE s. v. dezechilibru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime detracáre s. f. (sil. tra ), g. d … Dicționar Român
defecta — DEFECTÁ, defectez, vb. I. refl. (Despre mecanisme, aparate, maşini etc.) A avea un defect (1) sau o defecţiune, a nu mai funcţiona; a se strica. ♦ tranz. A produce un defect (1) la o maşină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect. Trimis… … Dicționar Român
detracat — DETRACÁT, Ă, detracaţi, te, adj. (livr.; adesea substantivat) Smintit, ţicnit, dezechilibrat; decăzut din punct de vedere moral. – v. detraca. cf. fr. d é t r a q u é . Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETRACÁT adj. v. defect,… … Dicționar Român
dezechilibra — DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă echilibrul. ♦ fig. A şi pierde sau a face să şi piardă judecata clară. 2. tranz. şi refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibre (între cheltuieli… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias