- săgeta
- SĂGETÁ, săgetez, vb. I. 1. tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ intranz. A arunca săgeţi cu arcul. 2. tranz. fig. A produce sau a simţi o durere fizică vie, ascuţită. ♦ A provoca sau a simţi o emoţie puternică şi bruscă. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascuţită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observaţii ironice, răutăcioase la adresa cuiva. 3. intranz. fig. A se mişca repede (şi în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a ţâşni. ♦ A fulgera; a trăsni. 4. tranz. fig. (Despre un izvor de lumină) A împrăştia raze. – lat. sagittare.Trimis de RACAI, 02.04.2009. Sursa: DEX '98SĂGETÁ vb. v. deochea, detuna, fulgera, înjunghia, înţepa, trăsni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesăgetá vb., ind. prez. 1 sg. săgetéz, 3 sg. şi pl. săgeteázăTrimis de siveco, 17.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficA SĂGET//Á săgetaéz 1. tranz. 1) A străpunge cu săgeata (rănind sau omorând). ♢ săgeta cu privirea a arunca priviri scurte, dar pătrunzătoare. 2) A înţepa ca o săgeată, producând durere ascuţită de scurtă durată; a înjunghia. 3) fig. (despre gânduri, idei etc.) A cuprinde venind brusc şi cu intensitate. L-a săgetaat dorul de casă. 4) fig. (persoane) A trata cu vorbe ironice sau cu aluzii răutăcioase; a împunge cu vorba. 2. intranz. 1) A arunca săgeţi cu arcul. 2) A zbura ca o săgeată. 3) (despre trăsnete sau fulgere) A se produce cu intensitate mare. /<lat. sagittareTrimis de siveco, 10.04.2009. Sursa: NODEXA SE SĂGET//Á mă săgetaéz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe ironice sau aluzii răutăcioase (cu cineva). /<lat. sagittareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.