- săgetător
- SĂGETĂTÓR, -OÁRE, săgetători, -oare, adj., s.m. I. adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeţi. ♦ (Substantivat, în superstiţii) Fiinţă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios. ♦ fig. (Despre cuvinte, judecăţi, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător. 2. fig. (Despre mişcări) Iute, repede (şi în linie dreaptă). II. s.m. 1. Arcaş. 2. (art.) Numele popular al unei constelaţii; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul. – Săgeta + suf. -ător.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SĂGETĂTÓR s. 1. v. arcaş. 2. (astron.; n.pr.; art.) Arcaşul (art.). (săgetătorul este numele unei constelaţii.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesăgetătór adj. m., s. m., pl. săgetătóri; f. sg. şi pl. săgetătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSăgetătórul s. pr. m. art.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSĂGETĂT//ÓR1 săgetătoroáre (săgetătoróri, săgetătoroáre) 1) Care săgetează. 2) fig. (despre ochi, priviri, vorbe) Care parcă străpunge; pătrunzător; ager; ascuţit. /a săgeta + suf. săgetătortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSĂGETĂTÓR2 săgetători m. 1) Persoană care trage cu arcul; arcaş. 2) la sing. art. pop. Constelaţie din emisfera australă; arcaşul. ♢ Zodia săgetătorului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /a săgeta + suf. săgetătortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.