pătrunzător

pătrunzător
PĂTRUNZĂTÓR, -OÁRE, pătrunzători, -oare, adj. 1. Care străpunge, străbate, răzbate; penetrant. ♦ (Despre ochi, privire) Scrutător; ager. 2. Cu sonoritate puternică; strident. 3. fig. Mişcător, emoţionant, impresionant. 4. fig. Care aprofundează, care demonstrează pătrundere; perspicace; iscusit, priceput; adânc, profund. – Pătrunde + suf. -ător.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PĂTRUNZĂTÓR adj. 1. v. penetrant. 2. intens, puternic, tare, (livr.) penetrant. (Un miros pătrunzător.) 3. copleşitor, covârşitor. (Un frig pătrunzător.) 4. v. acut. 5. v. atent. 6. v. perspicace.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PĂTRUNZĂTÓR adj. v. adânc, profund, serios, temeinic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pătrunzătór adj. m. (sil. -trun-), pl. pătrunzătóri; f. sg. şi pl. pătrunzătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PĂTRUNZĂTÓR1 adv. Cu pătrundere. [Sil. -trun-] /a (se) pătrunde + suf. pătrunzătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PĂTRUNZĂT//ÓR2 pătrunzătoroáre (pătrunzătoróri, pătrunzătoroáre) 1) Care pătrunde până în adânc; care străbate; străpungător; penetrant. Sunet pătrunzător. Vânt pătrunzător. 2) (despre ochi, privire, vorbe) Care parcă străpunge; ascuţit; săgetător; ager. 3) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate puternică şi neplăcută; care supără auzul; ascuţit şi intens; strident. 4) (despre oameni sau despre manifestările lor) Care vădeşte spirit de pătrundere; cu fineţe spirituală; sagace; subtil; perspicace. Fire pătrunzătoroare. 5) fig. Care pătrunde în suflet; care impresionează puternic; mişcător; emoţionant. Cuvântare pătrunzătoroare. [Sil. -trun-] /a (se) pătrunde + suf. pătrunzătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • penetrant — PENETRÁNT, Ă, penetranţi, te, adj. Care (poate) pătrunde (adânc) în ceva; pătrunzător. ♦ fig. (Despre mirosuri) Ascuţit, intens, puternic. ♦ fig. (Despre ochi, privire) Ager, pătrunzător. – Din fr. pénétrant. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • perspicace — PERSPICÁCE, adj. invar. (Despre oameni) Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă şi să înţeleagă ceea ce scapă majorităţii; ascuţit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care… …   Dicționar Român

  • acut — ACÚT, Ă, acuţi, te, adj. 1. Ascuţit, pătrunzător. 2. (Despre boli) Cu evoluţie rapidă, cu caracter de criză. 3. (muz.; despre sunete) Înalt, ascuţit2, subţire. – Din lat. acutus, it. acuto. Trimis de ana zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX 98  ACÚT… …   Dicționar Român

  • observator — OBSERVATÓR1, observatoare, s.n. 1. (Mai ales în sintagma observator astronomic) Clădire special amenajată pentru observaţii ştiinţifice asupra corpurilor cereşti, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituţia aflată în această clădire.… …   Dicționar Român

  • sagace — SAGÁCE, sagaci, ce, adj. (livr.) Care pricepe uşor şi repede ceva; perspicace, ager, pătrunzător. – Din fr. sagace. Trimis de cata, 12.03.2008. Sursa: DEX 98  SAGÁCE adj. v. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace,… …   Dicționar Român

  • sfredelitor — SFREDELITÓR, OÁRE, sfredelitori, oare, adj. 1.Care sfredeleşte. 2. fig. Care pătrunde, străbate (ca un sfredel); (despre ochi, privire) care priveşte atent, cercetător; pătrunzător, iscoditor, scormonitor. ♦ (Despre idei, sentimente) Care… …   Dicționar Român

  • ascuţi — ASCUŢÍ, ascút, vb. IV. 1. tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înţepător). 2. tranz. şi refl. fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) intensifica, a (se) înteţi. – Probabil… …   Dicționar Român

  • comprehensiv — COMPREHENSÍV, Ă, comprehensivi, e, adj. (livr.) Care înţelege repede şi just; inteligent, pătrunzător. – Din fr. compréhensif, lat. comprehensivus. Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  comprehensív adj. m., pl. comprehensívi; …   Dicționar Român

  • inteligent — INTELIGÉNT, Ă, inteligenţi, te, adj. Înzestrat cu inteligenţă; deştept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligenţă (1). – Din fr. intelligent, lat. intelligens, ntis. Trimis de Alex, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Inteligent ≠ mărginit,… …   Dicționar Român

  • naftalină — NAFTALÍNĂ s.f. Substanţă cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ şi folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor şi a materialelor… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”