- inteligent
- INTELIGÉNT, -Ă, inteligenţi, -te, adj. Înzestrat cu inteligenţă; deştept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligenţă (1). – Din fr. intelligent, lat. intelligens, -ntis.Trimis de Alex, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Inteligent ≠ mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, netot, obtuz, prost, redus, tâmp, tontTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINTELIGÉNT adj. 1. ager, deştept, dibaci, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. şi reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. şi Bucov.) hâtru, (Transilv.) ocoş, ştram, (înv.) scornaci, (fig.) dezgheţat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte inteligent.) 2. v. spiritual. 3. chibzuit, cuminte, deştept, înţelept. (O faptă inteligent.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinteligént adj. m., pl. inteligénţi; f. sg. inteligéntă, pl. inteligénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINTELIGÉN//T inteligenttă (inteligentţi, inteligentte) Care vădeşte inteligenţă; plin de inteligenţă; cu capacităţi intelectuale deosebite. /<fr. intelligent, lat. intelligens, inteligentntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINTELIGÉNT, -Ă adj. Deştept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care manifestă inteligenţă. [cf. lat. intelligens, fr. intelligent].Trimis de LauraGellner, 05.08.2006. Sursa: DNINTELIGÉNT, -Ă adj. 1. deştept, ager la minte, pătrunzător. 2. care denotă inteligenţă. (< fr. intelligent, lat. intelligens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.