observator

observator
OBSERVATÓR1, observatoare, s.n. 1. (Mai ales în sintagma observator astronomic) Clădire special amenajată pentru observaţii ştiinţifice asupra corpurilor cereşti, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituţia aflată în această clădire. 2. Loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanţă în jur şi unde se pot adăposti oamenii şi instrumentele necesare observaţiei. – Din lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium.
Trimis de ana_zecheru, 03.05.2004. Sursa: DEX '98

OBSERVATÓR2, -OÁRE, observatori, -oare, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. Persoană cu spirit de observaţie. Reprezentant al unui stat sau al unei organizaţii internaţionale care participă la lucrările unor conferinţe sau organisme internaţionale, fără drept de vot şi de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuţii. Militar care execută observarea asupra inamicului. 2. adj. Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. 3. adj. Prin care se atrage cuiva atenţia asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greşeli etc. săvârşite. Notă observatoare.Din fr. observateur, lat. observator.
Trimis de ana_zecheru, 03.05.2004. Sursa: DEX '98

OBSERVATÓR adj. ager, clarvăzător, iscoditor, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit observator.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

observatór (persoană) s. m., adj. m., pl. observatóri; f. sg. şi pl. observatoáre, g.-d. sg. art. observatoárei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

observatór (astron.) s. n., pl. observatoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBSERVAT//ÓR1 observatoroáre n. 1) Instituţie ştiinţifică care efectuează observaţii astro-nomice, geofizice şi meteorologice şi analizează rezultatele lor. 2) Clădire amenajată cu in-stalaţii speciale pentru observaţii. 3) Loc special amenajat la înălţime, de unde se pot face observaţii la o anumită distanţă în jur. /<lat. observatorium, fr. observatoire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OBSERVAT//ÓR2 observatoroáre (observatoróri, observatoroáre) m. şi f. Persoană care este însărcinată observe, supravegheze ceva. /<lat. observa-tor, fr. observateure
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OBSERVATÓR, -OÁRE adj. 1. Care observă, scrutează. Perspicace, pătrunzător. 2. Prin care se atrage cuiva atenţia asupra unor abuzuri, greşeli etc. săvârşite. // s.m. şi f. Cel care are misiunea observe ceva, urmărească ceva. Persoană oficială desemnată de un stat sau de o organizaţie pentru a asista la lucrările unei conferinţe sau ale unor organisme internaţionale, fără drept de vot şi fără calitatea de a-şi asuma vreun angajament. Militar care execută o misiune de observare (2). [cf. fr. observateur, lat. observator].
Trimis de LauraGellner, 30.11.2006. Sursa: DN

OBSERVATÓR s.n. 1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituţia aflată în acest local. 2. (mil.) Loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mişcărilor şi a poziţiei inamicului. [pl. -oare. / cf. fr. observoire].
Trimis de LauraGellner, 03.12.2006. Sursa: DN

OBSERVATÓR1 s. n. 1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mişcărilor şi a poziţiei inamicului. (< lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

OBSERVATÓR2, -OÁRE I. adj. 1. care observă, scrutează. cu spirit de observaţie, perspicace, pătrunzător. 2. prin care se atrage cuiva atenţia asupra unor abuzuri, greşeli săvârşite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia ştiinţific un fenomen. 2. cel care asistă la un eveniment fără a participa. III. s. m.. 1. persoană oficială desemnată de stat, de o organizaţie, pentru a asista la lucrările unei conferinţe, organisme internaţionale, fără drept de vot şi fără calitatea de a-şi asuma vreun angajament. 2. militar care execută o misiune de observare (2). (< fr. observateur, lat. observator)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • Observator — Ob ser*va tor, n. [L.] 1. One who observes or takes notice. [Obs.] Sir M. Hale. [1913 Webster] 2. One who makes a remark. [Obs.] Dryden. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Observator — (lat.), Beobachter, bes. auf einer Sternwarte …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Observator — Als Observator (von lat. observare = beobachten) wurde früher auf den Sternwarten jener erfahrene Astronom bezeichnet, der die wichtigsten Beobachtungen vornahm und die beobachtende Tätigkeit der untergeordneten Kollegen (falls vorhanden)… …   Deutsch Wikipedia

  • Observator — Ob|ser|va|tor 〈[ va: ] m. 23〉 wissenschaftl. Beobachter an einem Observatorium [lat., „Beobachter“] * * * Ob|ser|va|tor, der; s, ...oren [lat. observator = Beobachter]: jmd., der in einem Observatorium tätig ist …   Universal-Lexikon

  • Observator — Ob|ser|va|tor der; s, ...oren <aus lat. observator »Beobachter«> jmd., der in einem Observatorium tätig ist …   Das große Fremdwörterbuch

  • observator — ˈäbzərˌvād.ər, bsə , zə(r)ˌvād.ə(r), ātə noun ( s) Etymology: Middle French observateur, from Latin observator, from observatus (past participle of observare) + or : observer …   Useful english dictionary

  • Observator Cultural — ( The Cultural Observer ) is a literary magazine based in Bucharest, Romania. It covers Romania s cultural and arts scene. External links Observator Cultural online This article about a literary magazine published in Romania is a stub. You can h …   Wikipedia

  • Observator — Iagttager af himmelrummet i en bygning til stjerneforskning …   Danske encyklopædi

  • Observatør — 1. Udkigsmand. 2. Skudmarkør 3. Indberetter …   Danske encyklopædi

  • observatór — I. (persoanã) s. m., adj. m., pl. observatóri; f. sg. şi pl. observatoáre, g. d. sg. art. observatoárei II. (astron.) s. n., pl. observatoáre …   Romanian orthography

Share the article and excerpts

Direct link
https://romanian.en-academic.com/71397/observator Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”