- observativ
- observatív adj. m., pl. observatívi; f. sg. observatívă, pl. observatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBSERVATÍV, -Ă adj. De observare. [cf. it. observativo].Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DNOBSERVATÍV, -Ă adj. de observare. (< it. osservativo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.