ascuţi

ascuţi
ASCUŢÍ, ascút, vb. IV. 1. tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înţepător). 2. tranz. şi refl. fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) intensifica, a (se) înteţi. – Probabil lat. *excotire. (< cos, cotis "gresie").
Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98

A (se) ascuţi ≠ a (se) toci, a (se) tîmpi, a (se) tunchi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A ascuţi ≠ a tunchi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ASCUŢÍ vb. 1. (Mold. şi Transilv.) a toci. (ascuţi cuţitul la tocilă.) 2. a trage. (ascuţi coasa pe cute.) 3. v. piţigăia.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ASCUŢÍ vb. v. adânci, ageri, agrava, amplifica, creşte, intensifica, inventa, îndârji, înteţi, mări, născoci, plăsmui, scorni, spori, ticlui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ascuţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ascút, imperf. 3 sg. ascuţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ascútă; imper. 2 sg. ascúte, neg. nu ascuţí
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ASCUŢÍ ascút tranz. 1) (obiecte tăioase) A face să devină (mai) ascuţit. ascuţi cuţitul. 2) A prevedea cu vârf. ascuţi un creion. ascuţi un beţişor. 3) A face să se ascută. ♢ A-şi ascuţi urechile a deveni foarte atent; a-şi încorda auzul. /<lat. excotire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ASCUŢÍ se ascúte intranz. 1) (despre minte, privire etc.) A deveni (mai) pătrunzător. 2) rar A deveni (mai) intens; a creşte în intensitate; a se intensifica; a se înteţi; a se întări. /<lat. excotire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ascuţí (ascuţít, ascuţít), vb. – 1. A face mai tăioasă lama unei arme sau unelte; a face unui obiect vîrf. – 2. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. – 3. A incita, a însufleţi, a stimula. – 4. A face fin, a perfecţiona. lat. *excōtῑre, de la cōs, cotem (Puşcariu 140; REW 2275; cf. Densusianu, rom., XXXIII, 274), cf. cuţit, cute. Este posibil ca în evoluţia lui să fi survenit o încrucişare cu lat. acutiāre (› it. aguzzare, v. prov., v. port. agusar, fr. aiguiser, cat. aguar, sp. aguzar, cf. REW 134), cum presupune DAR, cu toate că semantismul se explică suficient prin prima ipoteză; cf. sensurile "a face mai tăios" şi "a face vîrf", reunite şi în sp. aguzar, afilar. Candrea-Dens., 99, şi Candrea presupun un lat. *exacūtῑre, plecînd de la exacūtus. Der. ascuţime, s.f. (faptul de a fi ascuţit; agerime); ascuţiş, s.n. (tăiş, vîrf ascuţit); ascuţitoare, s.f. (unealtă de ascuţit creioane); ascuţitură, s.f. (vîrf.)
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ascuţí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ascút, imperf. 3 sg. ascuţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ascútã; imper. 2 sg. ascúte, neg. nu ascuţí …   Romanian orthography

  • toci — TOCI2 s.n. Numele unui joc de cărţi. ♦ Cuvânt care marchează o greşeală în acest joc. – et. nec. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TOCÍ1, tocesc, vb.IV. 1. tranz. şi refl. A face sau a deveni mai puţin ascuţit, mai puţin tăios; a (se)… …   Dicționar Român

  • ascuţit — ASCUŢÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) ascuţi. – v. ascuţi. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASCUŢÍT2, Ă, ascuţiţi, te, adv. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiş sau cu vârf; tăios. ♢ Unghi ascuţit = unghi mai mic de 90 de grade.… …   Dicționar Român

  • acutiza — ACUTIZÁ vb. v. agrava, înrăi, înrăutăţi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  acutizá vb., ind. prez. 3 sg. acutizeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  A SE ACUTIZ//Á …   Dicționar Român

  • ascuţime — ASCUŢÍME s.f. 1. Faptul de a fi ascuţit. 2. fig. Agerime (a minţii), pătrundere, perspicacitate, acuitate. ♢ loc. adv. Cu ascuţime = hotărât, ferm. – Ascuţi + suf. ime. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  ASCUŢÍME s. v. acuitate, agerime …   Dicționar Român

  • ascuţire — ASCUŢÍRE, ascuţiri, s.f. Acţiunea de a (se) ascuţi. – v. ascuţi. Trimis de cata, 20.06.2007. Sursa: DEX 98  ascuţíre s. f., g. d. art. ascuţírii; pl. ascuţíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • ascuţitoare — ASCUŢITOÁRE, ascuţitori, s.f. Unealtă (sau aparat, maşină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuţi + suf. toare. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ascuţitoáre (instrument) s. f., g. d. art. ascuţitórii;… …   Dicționar Român

  • ascuţitor — ASCUŢITÓR, ascuţitori, s.m. Persoană specializată în ascuţiţul uneltelor tăioase. – Ascuţi + suf. tor. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASCUŢITÓR s. v. tocilar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ascuţitór (persoană) s. m …   Dicționar Român

  • ascuţiş — ASCUŢÍŞ, ascuţişuri, s.n. Tăiş sau vârf ascuţit al unui obiect. – Ascuţi + suf. iş. Trimis de cata, 03.02.2007. Sursa: DEX 98  ASCUŢÍŞ s. v. tăiş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ascuţíş s. n., pl. ascuţíşuri …   Dicționar Român

  • cuţit — CUŢÍT, cuţite, s.n. 1. Instrument de tăiat, format dintr o lamă metalică şi dintr un mâner, având numeroase şi variate întrebuinţări în gospodărie, în atelier etc. ♢ expr. A avea pâinea şi cuţitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”