Dicționar Român. 2013.
ascuţíş — s. n., pl. ascuţíşuri … Romanian orthography
buză — BÚZĂ, buze, s.f. l. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase care mărginesc gura şi acoperă dinţii. ♢ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este uşor despicată (ca la iepure). ♢ expr. (fam.) A rămâne cu buzele umflate … Dicționar Român
tăiş — TĂÍŞ, tăişuri, s.n. 1. Parte mai subţire, ascuţită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuţit); ascuţiş; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ♢ expr. Cuţit cu două tăişuri = situaţie a cărei… … Dicționar Român
ţeapă — ŢEÁPĂ, ţepi, s.f. 1. Par lung şi ascuţit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuţită şi ţepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase… … Dicționar Român
ascuţi — ASCUŢÍ, ascút, vb. IV. 1. tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înţepător). 2. tranz. şi refl. fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) intensifica, a (se) înteţi. – Probabil… … Dicționar Român
ascuţit — ASCUŢÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) ascuţi. – v. ascuţi. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ASCUŢÍT2, Ă, ascuţiţi, te, adv. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiş sau cu vârf; tăios. ♢ Unghi ascuţit = unghi mai mic de 90 de grade.… … Dicționar Român
curmă — cúrmă s.f. (reg.) ascuţiş, tăiş. Trimis de blaurb, 30.03.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
custură — CUSTÚRĂ, custuri, s.f. 1. (pop.) Lamă, tăiş de cuţit; cuţit rudimentar (fără plăsele); cuţit. 2. (reg.) Creastă de munte stâncoasă, ascuţită, zimţată, specifică epocii glaciare. – et. nec. Trimis de ionel bufu, 29.04.2008. Sursa: DEX 98 CUSTÚRĂ … Dicționar Român
fier — FIER, (2, 3) fiare, s.n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenuşie, maleabil, ductil, cu proprietăţi feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se foloseşte pe scară largă în industrie; (impr.) oţel (moale). ♢ Epoca… … Dicționar Român
lamă — LÁMĂ1, lame, s.f. 1. Placă subţire de metal, de material plastic etc., cu diverse întrebuinţări (în aparatura tehnică). ♦ spec. Mică placă dreptunghiulară, subţire şi de obicei cu tăişuri pe ambele laturi lungi, care se montează la un aparat de… … Dicționar Român
