custură

CUSTÚRĂ, custuri, s.f. 1. (pop.) Lamă, tăiş de cuţit; cuţit rudimentar (fără plăsele); cuţit. 2. (reg.) Creastă de munte stâncoasă, ascuţită, zimţată, specifică epocii glaciare. – et. nec.

Trimis de ionel_bufu, 29.04.2008. Sursa: DEX '98



CUSTÚRĂ s. (geogr.) karling. (custură unui munte.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



CUSTÚRĂ s. v. ascuţiş, briceag, cuţit, fier, lamă, limbă, tăiş.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



custúră s. f., g.-d. art. custúrii; pl. custúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CUSTÚR//Ă custurăi f. pop. 1) Parte metalică şi tăioasă a unui instrument; lamă. 2) Cuţit rudimentar, fără plăsele. /cutit + suf. custurătură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



custúră, custúri, s.f. (pop.) 1. lamă, tăiş de cuţit. 2. placă de metal. 3. ferăstrău, firez. 4. fierul coasei. 5. cuţit rudimentar, cu mâner de lemn sau fără el; ciorsă, bleau. 6. daltă. 7. parte a plugului ( fierul, undreaua). 8. unealta cu care se curăţă, se retează şi se scot fagurii din stup. 9. cuţit cu care se taie capetele cercurilor la butoaie. 10. cuţitul cizmarului. 11. creastă stâncoasă de munte, ascuţită, zimţată, specifică epocii glaciare. 12. om cu apucături rele, hoţ, custurar.

Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DAR



custúră (custúri), s.f. – 1. Lama unui cuţit sau a oricărui instrument tăios. – 2. Cuţit, briceag. – 3. Cuţit care nu taie. – 4. Cuţit de rindea. – 5. Brăzdar de plug. – 6. Cuţit de cizmărie. – 7. Creastă de munte, pisc. – var. custure, cusutură, cuţitură. Mr. custură. Origine incertă. Apare şi în bg., slov. kustura, sb. kùstura, mag. kusztor(a), fapt pentru care s-a considerat de origine sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 89; Conev, 66, 69); însă cuvîntul nu poate fi autentic sl., şi mai curînd pare a proveni din rom. (Berneker 652; Skok, Slavia, IV, 338; cf. şi Capidan, Raporturile, 207 şi Drăganu, Dacor., VII, 109, pentru originea rom. a mag.) Astfel stînd lucrurile, se consideră că custură este o reducere de la cuţitură, din lat. *cotire "a face vîrf", cu aceeaşi reducere ca neguţător › negustor sau toţi trei › tustrei (Laurian; Tiktin; Pascu, I, 74; DAR; Scriban). Der. din tc. ustura (Popescu-Ciocănel 27), pare puţin probabilă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER