- cusur
- CUSÚR, cusururi, s.n. 1. Imperfecţiune, defect, meteahnă, hibă; p.ext. viciu 2. (înv.) Rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată) 3. (înv.) Aluzie – Din tc. kusurTrimis de Anonim, 30.07.2004. Sursa: DEX '98Cusur ≠ calitate, virtute, perfecţiune, meritTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCUSÚR s. 1. v. defect. 2. v. anomalie. 3. v. patimă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCUSÚR s. v. abatere, aluzie, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, rest, restanţă, vină, vinovăţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecusúr s. n., pl. cusúruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCUSÚR cusururi n. 1) Latură negativă a caracterului sau defect al fizicului cuiva; meteahnă; neajuns. 2) Defect al unui lucru; neajuns. /<turc. kusurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcusúr (cusúruri), s.n. – 1. Lipsă, lacună. – 2. Rest, sold. – 3. Rest, bani daţi ca rest. – 4. Defect, imperfecţiune, meteahnă. – 5. (înv.) Greşeală, eroare. – 6. (înv.) Aluzie. – Mr. cusure, megl. cusur. tc. kusur (Roesler 597; Şeineanu, II, 150; Cihac, II, 570; Berneker 652; Lokotsch 1268; Ronzevalle 134), cf. ngr. ϰουσούρι, alb., bg., sb. kusur. – Der. cusurgiu, adj. (care găseşte cusururi); cusurliu, adj. (care critică).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.