- meteahnă
- METEÁHNĂ, metehne, s.f. (pop.) 1. Defect, cusur, lipsă, imperfecţiune. ♦ Pasiune, patimă, slăbiciune. 2. Boală, infirmitate, beteşug. – et. nec.Trimis de vbrandl, 17.04.2003. Sursa: DEX '98Meteahnă ≠ calitate, virtuteTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMETEÁHNĂ s. 1. v. defect. 2. v. patimă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMETEÁHNĂ s. v. anomalie, bubă, cusur, defect, infirmitate, invaliditate, leziune, plagă, rană.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemeteáhnă s. f., g.-d. art. metéhnei; pl. metéhneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMETEÁHNĂ metéhne f. 1) Lipsă a unei însuşiri necesare; neajuns; defect; cusur; deficienţa. 2) Înclinaţie puternică ce nu poate fi înfrântă; viciu. 3) Parte vătămată a corpului. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmeteáhnă (metéhne), s.f. – 1. (înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecţiune, defect, lipsă, daună, pată. Creaţie expresivă, bazată pe ideea de "imperfecţiune" exprimată prin aceleaşi mijloace ca în metehău, cf. şi mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag "bolnav" (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicaţie în plus asupra originii sale expresive.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.