- tară
- TÁRĂ1, tare, s.f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăţi nemarcate formate din diferite bucăţi de metal sau de sticlă, care se întrebuinţează la diferite cântăriri de laborator. 3. (mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [var.: tará s.f.] – Din ngr. tára.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TÁRĂ2, tare, s.f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TÁRĂ s. dara. (tară unei mărfi.)Trimis de siveco, 14.02.2007. Sursa: SinonimeTÁRĂ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetáră (dara, meteahnă) s. f., g.-d. art. tárei; pl. táreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÁR//Ă1 tarăe f. 1) v. DARA. 2) Ansamblu de greutăţi în formă de alice folosite pentru cântăriri în laborator. [G.-D. tarei] /<ngr. táraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÁR//Ă2 tarăe f. pop. Defect (fizic sau moral) congenital. [G.-D. tarei] /<fr. tareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÁRĂ1 s.f. Greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. [var. tará s.f. / < ngr. tara].Trimis de LauraGellner, 31.05.2007. Sursa: DNTÁRĂ2 s.f. Defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficienţă. [cf. fr. tare, it. tara].Trimis de LauraGellner, 31.05.2007. Sursa: DNTÁRĂ1 s. f. greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. (< fr., ngr. tara)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNTÁRĂ2 s. f. defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficienţă. (< fr. tare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.