- carenţă
- CARÉNŢĂ, carenţe, s.f. Lipsă, deficienţă; neglijenţă. – Din fr. carence, lat. carentia.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98CARÉNŢĂ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecarénţă s. f., g.-d. art. carénţei; pl. carénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCARÉNŢ//Ă carenţăe f. Neajuns al unui lucru; lipsă; deficienţă; cusur; imperfecţiune. /<fr. carence, lat. carentiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCARÉNŢĂ s.f. Lipsă; neglijenţă; deficienţă. ♢ Timp de carenţă = condiţie a contractelor de asigurare pe viaţă, potrivit căreia asiguratul nu beneficiază de nici o despăgubire în caz că moare într-un anumit timp de la contractare. [cf. it. carenza, fr. carence].Trimis de LauraGellner, 02.12.2004. Sursa: DNCARÉNŢĂ s. f. lipsă, insuficienţă; deficienţă. (< fr. carence, lat. carentia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.