impecabil — IMPECÁBIL, Ă, impecabili, e, adj. Care este fără cusur, ireproşabil, perfect, desăvârşit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPECÁBIL adj. 1. v. ireproşabil. 2. exemplar, ireproşabil, pilduitor.… … Dicționar Român
perfect — PERFÉCT, Ă, perfecţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care întruneşte în gradul cel mai înalt toate calităţile cerute; desăvârşit. ♢ Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile faţă de distanţele dintre ele, nu exercită forţe de… … Dicționar Român
ireproşabilitate — IREPROŞABILITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este ireproşabil. – Din fr. irréprochabilité. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ireproşabilitáte s. f., g. d. art. ireproşabilităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
prisosinţă — PRISOSÍNŢĂ, prisosinţe, s.f. Prisos (1); belşug. ♢ loc. adv. Cu prisosinţă = din belşug, din plin; fig. în mod ireproşabil, dovedind un zel deosebit. – Prisosi + suf. inţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRISOSÍNŢĂ s. v.… … Dicționar Român
absolut — absolút, ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem… … Dicționar Român
curat — CURÁT, Ă, curaţi, te, adj., adv. I. adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ♢ expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer)… … Dicționar Român
desăvârşit — DESĂVÂRŞÍT, Ă, desăvârşiţi, te, adj. (Adesea adverbial) 1. Perfect. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. – De4 + săvârşit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Desăvârşit ≠ imperfect, nedesăvârşit Trimis … Dicționar Român
exemplar — EXEMPLÁR1, exemplare, s.n. Fiecare obiect dintr o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de fiinţe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [pr.: eg zem ] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium … Dicționar Român
ireprehensibil — IREPREHENSÍBIL ireprehensibilă (ireprehensibili, ireprehensibile) Căruia nu i se poate imputa nimic; ireproşabil. /<fr. irrépréhensible Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX IREPREHENSÍBIL, Ă adj. Căruia nu i se poate imputa nimic;… … Dicționar Român
iresponsabilitate — IRESPONSABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi iresponsabil; stare a celui iresponsabil; neresponsabilitate. – Din fr. irresponsabilité. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Iresponsabilitate ≠ responsabilitate Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
