absolut

absolut
absolút, -ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ♢ valoare absolută = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului. ♦ ceea ce există în sine şi prin sine. III. adv. cu desăvârşire, exact. (< lat. absolutus, fr. absolu)
Trimis de tavi, 28.01.2006. Sursa: MDN

ABSOLÚT, -Ă, absoluţi, -te, adj., adv. I. adj. 1. Care este independent de orice condiţii si relaţii, care nu este supus nici unei restricţii, care nu are limite; necondiţionat, perfect, desăvârşit. ♢ Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă şi cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (Substantivat, n.) Principiu veşnic, imuabil, infinit, care, după unele concepţii filozofice, ar sta la baza universului. ♢ (Filoz.) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noţiuni de creştere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuşi şi nu în comparaţie cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. ♢ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezminţit. 3. (mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condiţiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. (lingv.; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînţeles. II. adv. (Serveşte la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârşire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. ♢ (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din lat. absolutus (cu sensurile fr. absolu).
Trimis de ana_zecheru, 06.02.2008. Sursa: DEX '98

Absolut ≠ relativ
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ABSOLÚT adj., adv. 1. adj. adânc, complet, deplin, desăvârşit, perfect, profund, total. (Linişte absolut; întuneric absolut.) 2. adv. v. integral. 3. adj. suveran, total. (Un dispreţ absolut.) 4. adj. necondiţionat, suprem, suveran. (Autoritate absolut.) 5. adj., adv. imperios, neapărat, stringent. (Era absolut nevoie să ...) 6. adv. v. desigur. 7. adv. v. aidoma.
Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Sinonime

absolút adj. m., pl. absolúţi; f. sg. absolútă, pl. absolúte
Trimis de siveco, 19.08.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

absolút s. n., g.-d. art. absolútului; pl. absolúturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ABSOLÚT1 n. filoz. Principiu de bază, identificat cu divinitatea, care este pus la baza universului; ceea ce există în sine şi prin sine. /<lat. absolutus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ABSOLÚ//T2 absoluttă (absolutţi, absolutte) 1) Care nu este limitat de nici un fel de condiţii. Putere absoluttă. 2) Care corespunde tuturor cerinţelor; lipsit de defecte; complet; ireproşabil; impecabil; perfect. Auz absolut. 3) Care este covârşitor. Majoritate absoluttă. 4) rar (despre corpuri, substanţe etc.) Care are o compoziţie omogenă; fără impurităţi; pur; curat. Alcool absolut. /<lat. absolutus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ABSOLÚT3 adv. 1) Cu desăvârşire; cu totul. 2) Întru totul; exact. /<lat. absolutus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ABSOLÚT, -Ă adj. (op. r e l a t i v). 1. Care nu este supus unei restricţii, necondiţionat. ♢ Monarhie absolută = monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; în idealismul obiectiv) Principiu veşnic , imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (În filozofia idealistă) Spirit absolut , (idee) absolută = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat în raport cu sine însuşi şi nu în comparaţie cu alte persoane asemănătoare. ♢ Adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; element al cunoaşterii care nu poate fi infirmat în viitor; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (mat.; despre mărimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ♢ Valoare absolută = valoare aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desăvârşit, complet, perfect. // adv. Cu desăvârşire, întocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere – a dezlega, cf. fr. absolu].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • Absolut — Vodka Une bouteille de 50ml de Absolut Absolut Vodka est une marque suédoise de vodka appartenant au groupe public Vin Sprit jusqu à l été 2008, date de son rachat effectif par Pernod Ricard. Elle est produite à Åhus, en Scanie, dans le sud de la …   Wikipédia en Français

  • Absolut — (von lateinisch absolutus losgelöst ) steht für: Absolut (ARTE), eine Fernsehsendung auf ARTE Absolut Vodka, den schwedischen Vodkahersteller ABSOLUT absoluter Betrag, in der Mathematik eine Zahl, losgelöst von deren Vorzeichen absolute Geometrie …   Deutsch Wikipedia

  • Absolut — d. i. schlechterdings, an sich, z. B. er ist ein absolut schlechter Mensch, d. i. er ist ein schlechter Mensch, auch wenn ich ihn mit keinem besseren vergliche, auch wenn ich ihn ganz für sich betrachte. Es steht dem Relativen (s. d.) entgegen.… …   Damen Conversations Lexikon

  • absolut — Adj. (Mittelstufe) ohne Einschränkung, völlig Synonyme: total, uneingeschränkt, gänzlich, komplett, vollständig, hundertprozentig (ugs.) Beispiel: Das kann ich mit absoluter Sicherheit sagen. Kollokationen: um absolute Ruhe bitten absolut… …   Extremes Deutsch

  • Absolut — (v. lat.), 1) was für sich, ohne Beziehung auf Ähnliches, gedacht od. gesetzt wird; Gegensatz von relativ, z.B. absolute Tempora, das Präsens, Perfectum, Futurum, welche für sich einen vollständigen Sinn geben, s. Tempus; absolute Höhe der Berge… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Absolut — † Absolūt, adj. et adv. von dem Lat. absolutus. 1) An und für sich betrachtet, ohne Beziehung auf ein anderes Ding, im Gegensatze des relativ; im philosophischen Style. 2) Ohne Bedingung, unbedingt, schlechterdings. Ich will es absolut. Ein… …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

  • absolut — Adj unbedingt, vollkommen std. (15. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. absolūtus losgelöst, unabhängig, in sich abgeschlossen, vollständig , dem PPP. von l. absolvere (absolūtum) lösen, entlassen, freisprechen, zum Abschluß bringen (absolvieren).… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • absolut — 1. Was Sie da sagen, ist absolut falsch. 2. Ich habe absolutes Vertrauen zu dir …   Deutsch-Test für Zuwanderer

  • Absolūt — (lat.), wörtlich soviel wie vollendet, abgeschlossen. In abgeleiteter Bedeutung heißt a. (im Gegensatze zu relativ, s. d.) dasjenige, was in keiner Weise eingeschränkt oder bedingt ist. Die Einschränkungen und Bedingungen, die beim Absoluten… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Absolut — Absolūt (lat.), abgelöst, an und für sich betrachtet ohne Beziehung auf ein Anderes, unbedingt, unbeschränkt, vollkommen (Gegensatz: relativ). Das Absolute, in der neuern Philosophie der letzte Grund aller Erscheinungen. – Absolute Musik, die… …   Kleines Konversations-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”