- perfect
- PERFÉCT, -Ă, perfecţi, -te, adj., s.n. I. adj. 1. Care întruneşte în gradul cel mai înalt toate calităţile cerute; desăvârşit. ♢ Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile faţă de distanţele dintre ele, nu exercită forţe de atracţie una asupra alteia şi care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. Număr perfect = număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. 2. (Adesea adverbial) Absolut, deplin, complet, total. ♦ (Adverbial; eliptic) Îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent. II. s.n. Timp al verbului care exprimă o acţiune petrecută şi încheiată în trecut; trecut. ♢ Perfectul compus = timp trecut care exprimă acţiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat. Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acţiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat. Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acţiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut. – Din lat. perfectus, germ. perfekt.Trimis de ana_zecheru, 15.03.2004. Sursa: DEX '98Perfect ≠ imperfect, nedesăvârşitTrimis de siveco, 26.12.2006. Sursa: AntonimePERFÉCT adj., interj., s. 1. adj. desăvârşit, excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, splendid, sublim, superb, (înv.) săvârşit. (O interpretare perfect.) 2. adj. v. ireproşabil. 3. adj. desăvârşit, sfânt. (perfect nevinovăţie!) 4. adj. v. absolut. 5. interj. v. bravo! 6. s., adj. (gram.) v. trecut. 7. s. (gram.) perfectul simplu = (înv.) timpul săvârşit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeperféct adj. m., pl. perfécţi; f. sg. perféctă, pl. perfécteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficperféct s. n., pl. perfécteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficperféctul símplu s. n. + adj.Trimis de siveco, 10.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficPERFÉCT1 n. lingv. Ansamblu de forme verbale care exprimă o acţiune efectuată şi terminată până la momentul vorbirii; trecut. /<lat. perfectus, germ. PerfektTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERFÉCT2 adv. 1) Foarte bine; excelent. 2) (în replici) De acord; aşa este; exact. /<lat. perfectus, germ. PerfektTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERFÉC//T3 perfecttă (perfectţi, perfectte) Care corespunde tuturor cerinţelor; lipsit de defecte; desăvârşit; ireproşabil; absolut; complet; impecabil. ♢ Număr perfect număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. A avea perfecttă dreptate a avea dreptate deplină. /<lat. perfectus, germ. PerfektTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERFÉCT, -Ă adj. Care are toate calităţile; desăvârşit. // adv. De acord; foarte bine, excelent. // s.n. (gram.) Timp al verbului care arată o acţiune petrecută şi încheiată în trecut. [< lat. perfectus, cf. it. perfetto, fr. parfait].Trimis de LauraGellner, 23.01.2007. Sursa: DNPERFÉCT, -Ă I. adj. 1. care întruneşte toate calităţile; desăvârşit, ireproşabil, impecabil. 2. deplin, complet; absolut. o (mat.) număr perfect = număr natural egal cu suma divizorilor săi. II. adv. cu desăvârşire. ♢ (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent! III. s. n. timp al verbului care exprimă o acţiune petrecută şi încheiată în trecut. (< lat. perfectus, germ. perfekt)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNperféct (perféctă), adj. – Desăvîrşit, fără defecte. lat. perfectus (sec. XIX). – Der. (din fr.) perfecţiu(un)e, s.f.; perfecţiona, vb.; perfectibil, adj.; imperfect, adj.; imperfecţiune, s.f.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
