impecabil

impecabil
IMPECÁBIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproşabil, perfect, desăvârşit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IMPECÁBIL adj. 1. v. ireproşabil. 2. exemplar, ireproşabil, pilduitor. (O comportare impecabil.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

impecábil adj. m., pl. impecábili; f. sg. impecábilă, pl. impecábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPECÁBIL impecabilă (impecabili, impecabile) Care corespunde tuturor cerinţelor; lipsit de defecte; absolut; desăvârşit; complet; perfect; ireproşabil. /<fr. impeccable, lat. impeccabilis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IMPECÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Perfect, desăvârşit, ireproşabil, fără cusur. [< fr. impeccable, cf. lat. in – fără, peccare – a greşi].
Trimis de LauraGellner, 24.07.2006. Sursa: DN

IMPECÁBIL, -Ă adj. perfect, desăvârşit, ireproşabil. (< fr. impeccable, lat. impeccabilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • impecábil — adj. m., pl. impecábili; f. sg. impecábilã, pl. impecábile …   Romanian orthography

  • ireproşabil — IREPROŞÁBIL, Ă, ireproşabili, e, adj. Căruia nu i se poate reproşa nimic; care este fără cusur, fără greşeli; desăvârşit, impecabil, perfect, nereproşabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârşit. – Din fr. irréprochable. Trimis de gall,… …   Dicționar Român

  • impecabilitate — IMPECABILITÁTE s.f. (livr.) Calitatea sau starea a ceea ce este impecabil; perfecţiune, desăvârşire. – Din fr. impeccabilité Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPECABILITÁTE s. v. desăvârşire, perfec ţiune. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • ciceronian — ciceronián adj. m. (sil. ni an), pl. ciceroniéni (sil. ni eni); f. sg. ciceroniánă, pl. ciceroniéne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CICERONIÁN, Ă adj. Care este propriu lui Cicero, care imită pe Cicero; exemplar,… …   Dicționar Român

  • perfect — PERFÉCT, Ă, perfecţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care întruneşte în gradul cel mai înalt toate calităţile cerute; desăvârşit. ♢ Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile faţă de distanţele dintre ele, nu exercită forţe de… …   Dicționar Român

  • absolut — absolút, ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem… …   Dicționar Român

  • nereproşabil — NEREPROŞÁBIL adj. v. IREPROŞABIL. Căruia nu i se poate reproşa nimic; care este fără cusur, fără greşeli; desăvârşit, impecabil, perfect, nereproşabil. [DEX 98] Trimis de gall, 13.02.2008. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”