fier

fier
FIER, (2, 3) fiare, s.n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenuşie, maleabil, ductil, cu proprietăţi feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se foloseşte pe scară largă în industrie; (impr.) oţel (moale). ♢ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă din istoria orânduirii comunei primitive care a durat de la mijlocul mileniului al II-lea a.cr. până în primele veacuri p.cr., când omul a început să prelucreze şi să folosească fierul. ♢ loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ♢ expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roşu) prin inimă = a avea o senzaţie intensă şi bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părţi ale lor făcute din oţel ori din fontă; a) (adesea determinat prin "de călcat") unealtă întrebuinţată la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin "de frizat") instrument de forma unui cleşte care serveşte la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin "de plug") fiecare dintre cuţitele plugului; d) cleşte cu care se iau cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin "roşu") unealtă, vergea sau bucată de fier înroşită la foc, cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuţiş de armă tăioasă; p. ext. sabie. ♢ expr. A trece prin ascuţişul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuţişul sabiei. ♦ Bucată de oţel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate şi care se adună spre a fi retopite. ♢ expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanţă unui lucru. 3. (La pl.) Lanţuri, cătuşe cu care sunt legaţi prizonierii, deţinuţii. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanţ. [var.: fer s.n.] – lat. ferrum.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FIER s. 1. (chim.) (prin Ban.) sider. (Bară de fier.) 2. (reg.) piglais, (Transilv. şi Maram.) teglăzău. (fier de călcat.) 3. (tehn.) fier lat v. brăzdar. 4. (tehn.) (pop.) custură. (fier al coasei.) 5. (la pl.) v. cătuşe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

drum-de-fiér s. n., art. drúmul-de-fiér
Trimis de siveco, 08.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

fier s. n., (unelte, lanţuri) pl. fiáre; simb. Fe
Trimis de siveco, 04.04.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

pălăríe de fier (geol.) s. f. + prep. + s. n.
Trimis de siveco, 25.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

FIER rar fiáre n. 1) Metal greu, cenuşiu, lucios, maleabil şi ductil, bun conducător de căldură şi de electricitate, întrebuinţat pe larg în industrie numai în aliaje. 2) (în limbajul curent) Oţel cu un conţinut redus de carbon. ♢ Drum-de- fier cale ferată. Epoca de fier (sau epoca fierului) ultima perioadă a comunei primitive caracterizată prin prelucrarea şi întrebuinţarea fierului. Braţ de fier braţ vânjos. Voinţă de fier voinţă fermă, nestrămutată. Disciplină de fier disciplină riguroasă, severă. Tare ca fierul foarte tare; foarte rezistent. fier de călcat unealtă cu care se calcă îmbrăcămintea. fier vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate şi scoase din folosinţă. 3) la pl. Lanţuri pentru deţinuţi. ♢ Iarba-fiarelor (sau iarba- fierului) plantă care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacăt, de a sfărâma orice cătuşe. [Monosilabic] /<lat. ferrum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

fiér (fiáre), s.n.1. Element chimic, metal greu, de culoare cenuşie care se foloseşte pe scară largă în industrie. – 2. Semn făcut cu metalul înroşit. – 3. Vîrf de lance sau de săgeată. – 4. (pl.) Fiare, lanţuri. – Mr. h’eru, megl. ier, ir, fl’er. lat. ferrum (Puşcariu 605; Candrea-Dens., 583; REW 3262; DAR), cf. it., port. ferro, fr., prov. fer, sp. hierro). După Pîrvan, metalul a fost cunoscut în Dacia începînd cu 700 sau 750 înainte de era creştină. Der. fierar, s.m. (muncitor care se îndeletniceşte cu prelucrarea fierului), mr. hirar, megl. ierar (după Puşcariu 606; Candrea-Dens., 584; REW 3257 şi DAR, din lat. ferrarius, cf. it. din sud ferraru, sp. herrero); fierărie, s.f. (atelier în care se prelucrează fierul; magazin unde se vînd obiecte din fier; înv., taxă pe obiectele din fier importate); fierăriţă, s.f. (nevastă de fierar); fierătaie, s.f. (instrumente de fier), care după Candrea-Dens., 585 şi DAR reprezintă un lat. *ferratalia, cf. port. ferratalha; fieros, adj., formaţie neol.; fierotină, s.f. (Banat, Olt., fier vechi); înfiera, vb. (a marca cu fierul roşu; a stigmatiza; rar, a fereca); înfierător, adj. (care stigmatizează); înfierătură, s.f. (dezonorare).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • fier — fier, fière [ fjɛr ] adj. • 1080; lat. ferus « sauvage » I ♦ Vx 1 ♦ Féroce, cruel. « Et le farouche aspect de ses fiers ravisseurs » (Racine). ♢ (Animaux) Farouche, sauvage. 2 ♦ Littér. Qui a de l audace, de la fougue. « quand un fier aquilon,… …   Encyclopédie Universelle

  • fier — 1. (fi é), je fiais, nous fiions, vous fiiez ; que je fie, que nous fiions, que vous fiiez, v. a. 1°   Commettre à la foi de quelqu un. Je lui fierais tout ce que j ai au monde. •   Ciel ! à qui voulez vous désormais que je fie Les secrets de mon …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • Fier — Fier …   Deutsch Wikipedia

  • fier — Fier, dissyll. acut. Est l infinitif de ce verbe neutre Fie, qui vient du Latin, Fido. Par syncope de la lettre. d. et signifie avoir foy, et mettre en la foy d aucun, Fidere. Soy fier à quelqu un de quelque secret, Credere aliquid alicui. Se… …   Thresor de la langue françoyse

  • -fier — ♦ Groupe suffixal, du lat. ficare, de facere « faire », servant à former des verbes, et signifiant « rendre, transformer en » : bêtifier, statufier. fier Suffixe verbal, du lat. ficare, de facere, faire . ⇒ (I)FIER, ( FIER, IFIER), suff. Suff.,… …   Encyclopédie Universelle

  • fier — fier; mod·i·fier; ni·tri·fier; no·ti·fier; pet·ri·fier; pu·tre·fier; …   English syllables

  • Fier — Saltar a navegación, búsqueda Fier puede referirse a: Fier, río torrente de Haute Savoie, Fier, ciudad de Albania Obtenido de Fier Categoría: Wikipedia:Desambiguación …   Wikipedia Español

  • fier´i|ly — fier|y «FYR ee, FY uhr », adjective, fier|i|er, fier|i|est. 1. containing fire; burning; flaming: »a burning fiery furnace (Daniel 3:6) …   Useful english dictionary

  • fier|y — «FYR ee, FY uhr », adjective, fier|i|er, fier|i|est. 1. containing fire; burning; flaming: »a burning fiery furnace (Daniel 3:6) …   Useful english dictionary

  • fier\ se — fier (se) [ fje ] v. pron. <conjug. : 7> • 1080; lat. pop. °fidare « confier », de fidus « fidèle » ♦ Accorder sa confiance (à qqn ou à qqch.). Je me fie entièrement à vous. ⇒ s abandonner, remettre (s en) ; cf. Avoir confiance en, faire… …   Encyclopédie Universelle

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”