- căpia
- CĂPIÁ, căpiez, vb. I. intranz. 1. (Despre ovine şi bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. fig. (fam.) A se scrânti, a se ţicni, a înnebuni. [pr.: -pi-a] – Din capiu.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, ţicni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecăpiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. căpiéz, 3 sg. şi pl. căpiáză, 1 pl. căpiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. căpiéze; ger. căpiínd (sil. -pi-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CĂPI//Á căpiaéz intranz. 1) (despre animale) A se îmbolnăvi de capie. 2) fam. (despre persoane) A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a înnebuni; a se scrânti; a se ţicni; a se sminti; a se trăsni; a se aliena. [Sil. -pi-a] /Din capiuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.