căpeţel

căpeţel: CĂPEŢÉL, căpeţele, s.n. 1. Bucăţică mică (din ceva). 2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morţilor. – lat. capitellum.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

căpeţél s. n., pl. căpeţéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CĂPEŢÉL căpeţelé n. 1) Bucată mică din ceva; capăt. 2) Colac mare care se duce la biserică pentru pomenirea morţilor. /<lat. capitellum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
căpeţea — CĂPEŢEÁ, căpeţele, s.f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul şi botul calului şi ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [var.: (reg.) căpiţeá s.f.] – Refăcut din căpeţele (pl. lui căpeţel) + suf. ea.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias