- căpeţea
- CĂPEŢEÁ, căpeţele, s.f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul şi botul calului şi ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [var.: (reg.) căpiţeá s.f.] – Refăcut din căpeţele (pl. lui căpeţel) + suf. -ea.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CĂPEŢEÁ s. (Transilv.) căpăţan. (căpeţea la frâu.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecăpeţeá s. f., art. căpeţeáua, g.-d. art. căpeţélei; pl. căpeţéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCĂPEŢ//EÁ căpeţeaéle f. Parte a frâului constând din curelele de care sunt prinse inelele zăbalei. /Din căpeţelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.