cãpeténie — s. f. (sil. ni e), art. cãpeténia (sil. ni a), g. d. art. cãpeténiei; pl. cãpeténii, art. cãpeténiile (sil. ni i ) … Romanian orthography
căpitan — CĂPITÁN, căpitani. s.m. 1. Grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior maiorului; persoană care are acest grad. ♢ (mar.) Căpitan locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviaţie; ofiţer care are acest grad.… … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
arhanghel — ARHÁNGHEL, arhangheli, s.m. (bis.) Căpetenie a îngerilor. – Din sl. arhangelŭ. Trimis de romac, 18.02.2004. Sursa: DEX 98 ARHÁNGHEL s. (bis.) (înv.) arhistratig. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime arhánghel s … Dicționar Român
ceauş — CEAÚŞ, ceauşi, s.m. 1. Funcţionar inferior la turci, care îndeplinea funcţia de uşier, de curier sau de aprod (1) al curţii. 2. Nume dat, în evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova, unor funcţionari publici: a) şef al unei cete de slujitori; … Dicționar Român
principal — PRINCIPÁL, Ă, principali, e, adj. Care are o importanţă deosebită sau cea mai mare importanţă; de căpetenie, de frunte. ♢ (gram.) Propoziţie principală (şi substantivat, f.) = propoziţie independentă dintr o frază, de care depind propoziţiile… … Dicționar Român
voievod — VOIEVÓD, voievozi, s.m. 1. (În evul mediu) Titlu dat domnilor Moldovei şi Ţării Româneşti, precum şi guvernatorului Transilvaniei (până în 1571), domn, vodă; p.ext. principe; persoană care avea acest titlu. 2. (înv.) Comandant de oaste; căpitan.… … Dicționar Român
baş — BAŞ1 (înv.) Element de compunere având sensul de principal, cu gradul cel mai înalt , izolat din cuvinte turceşti care denumeau funcţii sau ranguri (baş aga, baş caimacam etc.) şi folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baş. Trimis… … Dicționar Român
belzebut — BELZEBÚT s.m. (livr.) unul dintre numele date diavolului; p. restr. căpetenie a diavolilor. – cf. fr. B e l z é b u t h. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BELZEBÚT s. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul,… … Dicționar Român
conduce — CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se… … Dicționar Român
