- baş
- BAŞ1- (înv.) Element de compunere având sensul de "principal, cu gradul cel mai înalt", izolat din cuvinte turceşti care denumeau funcţii sau ranguri (baş-aga, baş-caimacam etc.) şi folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baş.Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX '98BAŞ2, adv. (reg.) Chiar, tocmai. – Din scr. baš.Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX '98BAŞ adv. v. chiar, tocmai.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeBAŞ s. v. staroste.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebaş adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbaş s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbaş adv. – Chiar, tocmai, exact aşa. – var. abeş. sb. baş. Necunoscut în afară de Banat şi Olt.Trimis de blaurb, 13.08.2006. Sursa: DERbaş s.m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. tc. baş (Şeineanu, II, 39; Lokotsch 260). înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcţii şi îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baş-beşleagă, şef de poliţie; baş-ciohodar, cămăraş etc.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DERbaş1 (rar) adv.Trimis de Laura-ana, 04.07.2007. Sursa: DOOM 2*baş2 (căpetenie, staroste) s. m., pl. başiTrimis de Laura-ana, 04.07.2007. Sursa: DOOM 2baş3 (capătul unei bărci, agio) (rar) s. n.Trimis de Laura-ana, 04.07.2007. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.