- bas
- BAS, (1) s.n., (2) başi, s.m., (3) basuri, s.n. 1. S. n. sg. Registrul cel mai jos al vocii bărbăteşti; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreţ a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deţine în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – Din it. basso, fr. basse.Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX '98BAS s. (muz.) 1. (rar) basist. (Are voce de bas.) 2. v. pedalier. (bas la orgă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebas (cântăreţ) s. m., pl. başiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbas (registru al vocii bărbăteşti, instrument) s. n., (instrumente) pl. básuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBAS1 basuri n. 1) Voce de bărbat cu registru grav. 2) Instrument muzical, al cărui registru într-o orchestră corespunde acestui fel de voce. /<it. basso, fr. basseTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBA//S2 basşi m. Cântăreţ care are vocea în registru grav. /<it. basso, fr. basseTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBAS s.m. 1. Registrul cu sunetele cele mai grave ale vocii bărbăteşti. 2. Cântăreţ cu voce de bas (1). ♢ Bas-bariton = bas cu calităţi vocale de bariton. // s.n. Instrument muzical de alamă care produce sunetele cele mai joase. [pl. başi, basuri. / cf. it. basso, fr. basse].Trimis de LauraGellner, 09.03.2006. Sursa: DNbas (-şi), s.m. – Cîntăreţ a cărui voce se plasează în registrul cel mai de jos. fr. basse, din it. basso. – Der. contrabas, s.m., din it. contrabasso.Trimis de blaurb, 26.11.2007. Sursa: DERBAS I. s. m. cântăreţ cu voce de bas (II, 1). II. s. n. 1. vocea bărbătească cea mai gravă. 2. instrument de suflat de alamă care produce sunetele cele mai grave. (< it. basso, fr. basse)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.