- principal
- PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanţă deosebită sau cea mai mare importanţă; de căpetenie, de frunte. ♢ (gram.) Propoziţie principală (şi substantivat, f.) = propoziţie independentă dintr-o frază, de care depind propoziţiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis.Trimis de ana_zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX '98Principal ≠ secundarTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePRINCIPÁL adj. 1. central, (fig.) nodal. (Punctul principal al acţiunii.) 2. magistral. (Conductă principal.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePRINCIPÁL s. v. conducător, şef.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprincipál adj. m., pl. principáli; f. sg. principálă, pl. principáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRINCIPÁL principală (principali, principale) Care este de primă importanţă; foarte important; fundamental; substanţial; magistral; primordial; cardinal; esenţial. Rol principal. ♢ Propoziţie principală propoziţie care nu depinde sintactic de altele într-o frază formată prin subordonare. /<fr. principal, lat. principalisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRINCIPÁL, -Ă adj. 1. Cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte. 2. Propoziţie principală (şi s.f.) = propoziţie care nu depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziţie dintr-o frază şi care are, la rândul ei, subordonate. // s.n. (art.) Ceea ce are o deosebită importanţă, ceea ce este esenţial. [< fr. principal, it. principale, lat. principalis].Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DNPRINCIPÁL, -Ă I. adj. 1. cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte. o în principal = în special, mai ales. 2. propoziţie principală (şi s. f.) = propoziţie care nu depinde gramatical de altă propoziţie dintr-o frază. II. s. n. (art.) ceea ce are o deosebită importanţă, ceea ce este esenţial. (< fr. principal, lat. principalis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.