- căpiţea
- CĂPIŢEÁ s.f. v. căpeţea.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
căpiţea
Look at other dictionaries:
căpeţea — CĂPEŢEÁ, căpeţele, s.f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul şi botul calului şi ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [var.: (reg.) căpiţeá s.f.] – Refăcut din căpeţele (pl. lui căpeţel) + suf. ea.… … Dicționar Român
căpiţi — CĂPIŢÍ, căpiţesc, vb. IV. tranz. (Rar) A face căpiţe. [var.: (rar) căpiţá vb. I] – Din căpiţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 căpiţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 … Dicționar Român
