obrăzar

OBRĂZÁR, obrăzare, s.n. 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul îşi acoperă faţa pentru a o acoperi de înţepăturile albinelor. 2. Mască metalică cu care se acoperă faţa pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă etc.). 3. (reg.) Ţesătură albă, subţire şi rară, cu care se acoperă faţa (uneori şi trupul) mortului. 4. (pop.) Mască. – Obraz + suf. -ar.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



OBRĂZÁR s. v. mască, ochelari.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



obrăzár s. n. (sil. -bră-), pl. obrăzáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OBRĂZÁR obrăzare n. 1) Sac de pânză rară cu care îşi acoperă faţa apicultorii, ca să nu-i înţepe albinele. 2) Mască de metal care protejează faţa la unele probe sportive. 3) pop. Mască pe care o pune cineva pe faţă, ca să nu fie recunoscut (sau pentru a înfăţişa un personaj oarecare). 4) Fiecare dintre cele două piese de piele fixate de căpeţea, în regiunea ochilor, pentru a împiedica calul să privească în lături. [Sil. -bră-] /obraz + suf. obrăzarar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX