capie — CÁPIE s.f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor şi cailor (provocată de localizarea la creier a teniei) care se manifestă prin ameţeli, convulsii şi mişcări repezi şi dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. – cf.… … Dicționar Român
cenuroză — CENURÓZĂ, cenuroze, s.f. Boală parazitară, mai ales la oi, provocată de larva teniei şi localizată la creier; capie, căpială, căpiere. – Din fr. cenurose. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CENURÓZĂ s. (med. VET.) capie, căpială, (pop … Dicționar Român
căpiere — CĂPIÉRE, căpieri, s.f. (Rar) Faptul de a căpia; cenuroză, căpială. [pr.: pi e ] – v. căpia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 căpiére s. f. (sil. pi e ), g. d. art. căpiérii; pl. căpiéri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
nebunie — NEBUNÍE, nebunii, s.f. 1. Pierdere a judecăţii din cauza unei boli mintale; demenţă, alienaţie mintală. ♢ loc. adv. (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă, prostie.… … Dicționar Român
răsfug — RĂSFÚG s.m. 1. (Şi în sintagma răsfug alb) Boală contagioasă a oilor şi a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreţiei lactate; agalactie. 2. Antrax. 3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subţiri, verzi şi aproape lipite… … Dicționar Român
